tremurat maini

Despre tremor

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Tremorul mainilor genereaza sever discomfort emotional. De asemenea, tremuratul poate fi semnul unei boli Parkinson, idee ce amplifica emotiile neplacute. Presiunea emotionala creste amplitudinea tremorului, ceea ce face situatia si mai dificila. Tremorul poate aparea si in cadrul unui tremor esential sau deficit motor.

In primul rand, tremorul esential si tremorul fiziologic sunt mult mai frecvente decat boala Parkinson. Este intr-adevar important sa diagnosticam boala Parkinson timpuriu pentru a lua masurile necesare de incetinire a manifestarilor acesteia. Este de retinut ca tremorul in boala Parkinson nu apare izolat, de obicei se asociaza cu o lentoare a miscarilor, cu un balans redus al bratelor in mers, cu dificultati de a mentine postura sau tulburari de mers, cu rigiditate a articulatiilor.

Tremorul poate fi de repaus, atunci cand mainile sau picioarele sunt perfect sustinute pe suprafete fixe; postural, atunci cand incercam sa tinem mainile intr-o anumita postura impotriva gravitatiei (cand tinem mainile intinse, de exemplu) sau de actiune (kinetic), atunci cand incercam sa atingem sau sa apucam un obiect. Tremorul se caracterizeaza prin frecventa, amplitudine si stabilitatea miscarii. Aceste notiuni sunt importante in definirea tremorului deoarece examinarea clinica poate face diferenta intre tremor esential si boala Parkinson prin simpla analiza a acestor elemente. In boala Parkinson, domina tremor de repaus la nivelul degetelor cu anumite miscari caracteristice, ca de exemplu, gest de numarare a banilor. Tremorul esential este in special evident prin componenta posturala si are o frecventa fixa, dar poate creste amplitudinea sa in conditii de emotii. Tremorul fiziologic/emotional este variabil si orice miscare a unei maini va determina modificarea tremorului in cealalta mana la frecventa mainii cu miscarea voluntara. Tremorul cerebelos este eminamente un tremor de actiune, cu importante dificultati de reglare fina a miscarii propuse.

Este importanta caracterizarea tremorului din punct de vedere al frecventei aparitiei, este permanent sau este episodic. Atunci cand tremorul este episodic, prin identificarea situatiilor ce declanseaza tremorul se pot lua masuri directe pentru a scadea acest impact punctual. Tremorul esential se poate ameliora la ingestia de mici cantitati de alcool. Cand tremorul este permanent, poate fi necesar un tratament de lunga durata, pentru diminuarea aparitiei acestuia.

Desi de multe ori tremorul nu asociaza alte elemente de deteriorare a sistemului nervos, acesta poate fi generat de o situatie metabolica sau de un toxic si de aceea, in orice tremor, diagnosticul etiologic este necesar si util, caci tratamentul cauzei va duce de obicei la rezolutia tremorului.

Prima intrebare pertinenta este daca vreun aliment, bautura sau medicament determina sau accentueaza prezenta tremuratului: nicotina, cafeina, consumul masiv de alcool si sevrajul la alcool, medicamente antidepresive, beta-agoniste (cele pentru astm bronsic, de exemplu), depakine, litiu, metoclopramid, neuroleptice, teofilina, hormoni tiroidieni ar fi cele mai comune cauze. In aceste situatii, trebuie discutat cu medicul ce a prescris medicamentul pentru a vedea in ce masura poate fi inlocuit sau redusa doza.

De asemenea, anumite dezechilibre metabolice pot duce la aparitia tremorului: deficit de vitB12 (in special la vegetarieni sau varstnici), hipertiroidism, hiperparatiroidism si dezechilibre ale metabolismului calciului, afectare renala sau dezechilibre ale sodiului, boala hepatica. Printr-un simplu bilant de analize de sange, toate acestea pot fi verificate si corectate corespunzator.

Dupa corectarea cauzelor de mai sus, ramane important rolul medicului neurolog in a stabili etiologia neurologica: tremor cerebelos, de boala Parkinson, alt tip de tremor distonic (cel asociat crampei scriitorului, de exemplu), tremor esential sau psihogennic (emotional). Diferentierea intre aceste tipuri de tremor presupune evaluarea clinica si definirea clara a tipului de tremor, ENMG (observarea obiectiva a frecventei tremorului si evaluarea prezentei unor deficite neuromotorii ce pot influenta local dezechilibrul dintre muschii agonisti si antagonisti ce determina tremorul) si examinare RMN cerebral pentru a scana existenta anumitor leziuni fizice in centrii specifici ce pot declansa tremor (accidente vasculare cerebrale, tumori, afectiuni neuroinfectioase etc).

Oricare ar fi cauza tremorului, se pare ca mentinerea unui grad de activitate motorie prin exercitii regulate de intindere a musculaturii implicate ajuta la mentinerea unei amplitudini reduse a acestuia, cu diminuarea implicita a discomfortului social.

In concluzie, tremorul mainilor este deseori secundar unui toxic sau deficit metabolic, la corectarea acestuia ajuta cresterea tonusului muscular prin activitate fizica, iar atunci cand vorbim despre o afectiune cu potential evolutiv, de obicei asociaza si alte manifestari mai mult sau mai putin evidente, ce trebuie observate corect neurologic si investigate functional (EMG) si imagistic (RMN).