Atrofie cerebrala

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Atrofia cerebrala reprezinta scaderea volumului cerebral, observata pe imaginile prin tomografie (CT) sau RMN cerebral si nu reprezinta un diagnostic, ci este rezultatul unor afectiuni ce pot determina atrofie focala/parcelara sau generalizata. De asemenea, atrofie poate fi descrierea involutiei cerebrale in raport cu varsta.

In primul rand trebuie subliniat ca nu se foloseste in practica curenta un instrument standardizat de definire a gradului de atrofie, aceasta fiind interpretata in functie de experienta examinatorului (medicul radiolog). Interpretarea radiologica poate vorbi despre atrofie generalizata sau atrofie a unei anumite regiuni cerebrale.

 Diferite tipare de atrofie cerebrala pot orienta catre anumite diagnostice. Astfel, gasim atrofie focala (o regiune cerebrala are un volum mai mic decat in mod normal) secundar unor leziuni cerebrale dupa accidente vasculare cerebrale (cand sunt multiple leziuni, interpretarea este de lacunarism cerebral), leziuni de scleroza multipla sau encefalite ori posttraumatic. Acesta fiind rezultatul pe termen lung al involutiei unor arii cerebrale, si prezinta caracter sechelar.

 Atrofia cerebrala generalizata este de obicei rezultatul bolilor neurodegenerative, insa interpretarea acesteia luand in calcul si involutia legata de varsta este deseori dificila. De aceea se foloseste aceasta informatie in diagnostic doar atunci cand se observa si o predilectie de afectare a anumitor regiuni cerebrale. De exemplu, in abuzul de cronic de alcool putem gasi atrofie cerebeloasa, in boala Pick (dementa fronto-temporala) observam afectare severa la nivelul lobilor frontal si temporal anterior, in boala Huntington (afectiune ce evolueaza cu tulburari de miscare si dementa), atrofia afecteaza in special capul nucleilor caudati sau in degenerarea corticobazala (o alta forma de dementa) – regiunea parietala posterioara si frontala, iar dementa Alzheimer este marcata de atrofie hipocampica severa (sageata din imaginea articolului indica hipocampul). Atrofie generalizata poate apare in leucodistrofii (afectiuni cu afectare a substantei albe) sau encefalomiopatii mitocondriale, acestea fiind afectiuni genetice ce debuteaza la o varsta mai tinara.

 Unele studii demonstreaza prezenta unei atrofii generalizate si cu predilectie catre anumite regiuni la persoanele cu durere cronica (regiunile silviene si orbito-frontale preponderent, acestea fiind ariile de integrare superioara pe caile durerii), in depresie sau alte boli psihice. Si este de retinut ca studiile nu demonstreaza existenta unor deficite functionale (cognitive) semnificative direct proportionale cu gradul de atrofie. In prezent se cerceteaza si alti factori ce ar fi implicati in cresterea ratei de progresie a atrofiei, ca de exemplu nivelurile crescute de homocisteina. Cunoscut fiind ca hiperhomocisteinemia creste riscul de boala Alzheimer, este in studiu efectul unor doze mari de vitamina B asupra atrofiei cerebrale la persoanele cu deficit cognitiv usor.

 Multe dintre afectiunile caracterizate prin atrofie cerebrala se manifesta prin dementa (afectare progresiva a memoriei sau capacitatii intelectuale, orientarii vizuo-spatiale sau deficite de organizare si efectuare a anumitor actiuni: spalat, gatit, mancat etc), crize comitiale (episoade confuzionale sau miscari repetitive sau pierderi ale starii de constienta), ori deficite neurologice specifice regiunii cu atrofie, cu leziuni sechelare, de exemplu - afazie (tulburari de vorbire).

In concluzie, desi atrofia cerebrala poate fi expresia unei boli neurodegenerative, nu exista un instrument standardizat de cuantificare a acesteia. Prezenta unei atrofii cerebrale impune control neurologic riguros cu evaluare cognitiva si neurologica si presupune interpretare prudenta cu evaluarea unor deficite metabolice, ce pot anticipa manifestarea unei demente sau identificarea si tratarea factorilor de risc cardiovascular.