Rolul EMG in radiculopatii

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

"Durerea de coloana”, amortelile sau scaderea fortei musculare in anumite segmente, toate aceste pot fi generate de radiculopatii cervicale sau lombo-sacrate. De asemenea, pot fi determinate de suferinte articulare, musculare locale (traumatisme, contracturi) sau generalizate (miopatii) ori de suferinta nervilor (polineuropatii sau mononeuropatii).

EMG faciliteaza diagnosticul corect al suferintei.

Practic, radiculopatia defineste suferinta radacinilor nervoase la iesirea din coloana vertebrala. Aceasta poate fi cauzata de compresie prin disc herniat, tumori (formatiuni), abcese sau de procese inflamatorii (poliradiculonevrita acuta) ori fenomene complex metabolice (radiculopatia toracala ori abdominala diabetica, amiotrofia diabetica). Pe de alta parte, durerea sau senzatia de scadere a fortei musculare in anumite segmente, ce pot mima suferinta radiculara, acestea pot fi generate de suferinta miofasciala (sindromul de banda iliotibiala- durere in special la nivelul lateral al coapsei) sau suferinta neuropata periferica (meralgia parestezica) ori polineuropatia cu discomfort in picioare si gambe ce poate mima o stenoza de canal lombar. Nu rareori, patologia articulatiei coxo-femurale (coxartroza) poate mima o suferinta lombara cu radiculopatie.

In fata unei astfel de palete largi de suferinte cu simptome (acuze) asemanatoare, un consult neurologic sau neurochirurgical poate preciza sediul si cauza probabila, si poate recomanda investigatii pentru confirmarea suspiciunii clinice. RMN-ul de coloana cervicala, dorsala sau lombara ne arata in imagini daca exista patologie de coloana ce poate explica fenomene de compresie radiculara. Insa pot ramane cateva elemente de luat in calcul: pacientul varstnic sau diabetic poate avea si polineuropatie, care agraveaza deficitele; exista mononeuropatii (de ex, neuropatia de median in sd tunel carpian, pareza de peronier versus radiculopatie L5) care genereaza simptomele in pofida prezentei unui RMN sugestiv pentru suferinta radiculara. Nu in ultimul rand, recuperarea dupa interventia chirurgicala lombara, la indivizii fara tulburari de personalitate sau patologie psihiatrica, se coreleaza mai bine cu observatiile functionale EMG decat cu imagistica (adica, daca exista semne EMG de suferinta radiculara preoperator, recuperarea postoperator va fi mai buna).

Astfel, rolul ENMG, prin studii de conducere centrate pe segmentele afectate este de a stabili daca exista patologie neuropata asociata: suferinta generalizata a nervilor (polineuropatie), suferinta a anumitor nervi (mononeuropatii), pe de o parte si de a stabili daca exista pierdere axonala semnificativa la nivelul radacinilor nervoase din coloana, in cazul unor radiculopatii. (axonii din aceasta discutie sunt prelungirile neuronilor motori din maduva spinarii, preungiri ce ies din coloana vertebrala ca parte a radacinilor nervoase si apoi se organizeaza in plexuri si nervi ce conduc comanda pentru executia miscarilor).

Partea de examen miografic din ENMG (examenul cu ac) aduce informatii despre sanatatea muschilor studiati si modificarile neuropate ale acestora, adica pierderea partiala a inervatiei. Studiind anumite segmente musculare putem afirma daca exista suferinta radiculara sau daca suferinta musculara confirma mai degraba tiparul afectarii unui nerv periferic. Este important de retinut ca un examen miografic fara modificari semnificative nu exclude o suferinta radiculara, iar decizia terapeutica trebuie sa ia in considerare informatiile clinice, imagistice (RMN) si functionale (EMG).

In concluzie, in suferintele radiculare examenul EMG este util pentru diagnosticul corect al suferintelor neuropate sau miopate asociate, pentru confirmarea suferintei radiculare, putand fi si un factor predictiv pentru recuperarea postoperatorie.